Muzica buna si vinul vechi
Ati observat ca de la o anumita varsta, nu mai ascultam muzica cu acelasi entuziasm? Hm.. mi-aduc aminte de vremea cand eram in stare sa ascult 24 de ore The Wall fara sa simt nevoia sa deschid ochii. E drept, imi place la fel de mult si acum Pink Floyd. Insa nu-l mai pun in combina prea des.
De fapt, nu mai pun aproape nimic in combina.
Nu-i vorba ca nu-mi mai place muzica la fel de mult - insa parca nu mai simt imboldul de a sta si asculta un disc, la fel cum o faceam in liceu.
Daca stau putin si ma gandesc, alesul unui disc din stand si pusul pe platan e momentul dificil. Din clipa in care dau play, "the feeling begins" - magia revine cu aceeasi forta.
Asta e motivul pentru care ador vizitele prietenilor cu ureche muzicala. Imi ofera ocazia de a mai da o raita prin raftul cu bunatati, sa mai cautam o muzica veche.
Acelasi lucru se intampla cu programarea. Odata ce ne cresc burtile si nu ne mai regasim in pustii care clampaneau preocupati in tastaturi din pura pasiune, tindem sa privim la un proiect nou cu oarece ... inertie.
De aia trebuie sa se fi inventat pair programmingu'.
Cert e ca nici muzica, nici vinul nu par sa aiba aceeasi savoare de unul singur.
Guess what ?
La fel si cu butonatu'
....
PS: Tocmai am dat un anunt pe Ronua - daca nu-mi gasesc un partener de pair programming - poate macar gasesc un prieten cu care sa mai servesc din cand in cand "Selling England by the pound".
De fapt, nu mai pun aproape nimic in combina.
Nu-i vorba ca nu-mi mai place muzica la fel de mult - insa parca nu mai simt imboldul de a sta si asculta un disc, la fel cum o faceam in liceu.
Daca stau putin si ma gandesc, alesul unui disc din stand si pusul pe platan e momentul dificil. Din clipa in care dau play, "the feeling begins" - magia revine cu aceeasi forta.
Asta e motivul pentru care ador vizitele prietenilor cu ureche muzicala. Imi ofera ocazia de a mai da o raita prin raftul cu bunatati, sa mai cautam o muzica veche.
Acelasi lucru se intampla cu programarea. Odata ce ne cresc burtile si nu ne mai regasim in pustii care clampaneau preocupati in tastaturi din pura pasiune, tindem sa privim la un proiect nou cu oarece ... inertie.
De aia trebuie sa se fi inventat pair programmingu'.
Cert e ca nici muzica, nici vinul nu par sa aiba aceeasi savoare de unul singur.
Guess what ?
La fel si cu butonatu'
....
PS: Tocmai am dat un anunt pe Ronua - daca nu-mi gasesc un partener de pair programming - poate macar gasesc un prieten cu care sa mai servesc din cand in cand "Selling England by the pound".
posted by somalezu at 4:21 AM
1 Comments:
:)
Cel mai mare avataj pe care l-am gasit eu pair programmingului este focusul.
Daca programez singur, mai scriu ceva cod, mai dau de ceva mai greu (motivatia scade dramatic), mai ma uit pe RSS-uri, mai verific mailu, mai incerc odata, mai imi aduc aminte ca trebuie sa scriu un mail, mai scriu ceva, mai vine un coleg cu o intrebare, mai degeneram intr-o discutie de o ora, mai scriu cate ceva, aaa... tre sa plec acasa.
Cu PP, incepem in forta, hai sa facem testul asa, dam drumu, dam de o nasolie, eu incep sa-mi pierd rabdarea, celalalt imi arata o alternativa,aaa.. ce frumos, mergem mai departe, mai scriem niste cod, mai facem ceva sa mearga, un nou feature e gate, incepem unul nou, vine un coleg sa ma intrebe ceva sau sa ma tina la povesti dar ... vede ca suntem ocupati si pleaca, intre timp noi mai facem ceva sa mearga, aaa, e timpul sa plecam acasa... wow am facut cate ceva azi. Sunt rupt de oboseala, dar am un zambet ca am facut asa de multe, am muncit toata ziua, si toata ziua am fost "in the zone" cu concentare si motivare mare.
Cu 2 programatori ca un pair, motivarea si concentrarea (focusul) tind tot timpul spre 100%, de unul singur (sau de 2 singuri) intotdeauna sunt timpi morti, plictiseala, mai multi nervi, si cei 100% sunt departe.
Post a Comment
<< Home